Încrezător în puterea cuvântului, încearcă să-i convingă prin predici, sfaturi și batjocură de necesitatea muncii, numai că sătenilor nu le pasă de strădaniile lui;

Unde prindea oamenii, acolo le ținea sfaturi.

Părintele Trandafir a acceptat să se complacă, să trăiască asemeni enoriașilor;

Părintele Trandafir este un străin, omul care vine din afară, și din acest motiv se lovește de ostilitatea sătenilor;

Din om al vorbelor se transformă în om al faptelor și, prin acțiunile sale, reușește să schimbe mentalitatea înapoiată a colectivității;

Exemplul personal nu îi determină pe săteni să se apuce de treabă.

evidențierea stărilor sufletești ale personajului;

conturarea relației dintre personaje;

conturarea portretelor fizice;

prezentarea firului epic și evidențierea trăsăturilor morale ale personajelor.

subiectiv, dovadă relatarea la persoana I; acesta apare în universul ficțional creat, se implică afectiv, ceea ce înseamnă că există o unică perspectivă asupra evenimentelor;

obiectiv, dovadă relatarea la persoana a III-a; acesta nu apare în universul ficțional creat, nu se implică afectiv, știe mai multe decât personajele sale și le manevrează destinele din umbră;

În nuvela sa, Slavici oglindește lumea satului și oferă un model de comportare umană.

Nuvela este construită pe ideea că vorbele conferă valoare vieții, nu faptele.

acţiunile personajului, analizele psihologice, limbajul, numele/ porecla acestuia, relația cu enoriașii, modul și mediul în care trăiește;

afirmațiile naratorului: „Și harnic și grijitor om este părintele Trandafir”;

afirmațiile altui personaj: „Ține-l, Doamne, la mulți ani, că este omul lui Dumnezeu”.