Lesson
LECȚIE: Decalogul sau Cele zece porunci
10th grade
Played 272 times
72%average accuracy
Religious Studies
a month ago by
cionca_andrei_16530
Save
Edit
Instructor-led session
Live lessonStart a live lesson
Asynchronous learning
AssignAssign homework
25 slides PreviewShow answers
  • Slide 1
    Report an issue

    Decalogul sau Cele zece porunci

    Când un om l-a intrebat ce să facă pentru a trăi veșnic, Iisus i-a răspuns: „De vrei să intri in viață, păzeşte poruncile" (Matei 19, 17), iar apoi a dat ca exemple câteva dintre poruncile Decalogului.

  • Slide 2
    Report an issue

    Contextul biblic

    Cele zece porunci, sau Decalogul (din cuvintele grecești δεκα, deka, „zece” și λoγoς, logos, „cuvânt”), reprezintă o serie de reguli morale despre care Cartea Ieșirii (Exodului) spune că i-au fost date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai.


    Poporul evreu fugise din Egipt sub conducerea lui Moise și călăuzit de Dumnezeu, iar acum, Dumnezeu încheia un legământ cu poporul său ales. Acesta, în schimb, se obliga să-i respecte poruncile. Textul Decalogului apare în Cartea Ieșirii (Exodului) (20, 2–17) și este reluat, într-o formă asemănătoare, și în Deuteronom (5, 6–21).

  • Slide 3
    Report an issue

    Introducere

    Nici un act din istoria lumii nu a schimbat atât de mult lumea în bine precum cele Zece Porunci.


    Civilizația occidentală, care a dezvoltat drepturile universale ale omului, a creat egalitatea femeii, a pus capăt sclaviei, a creat democrația parlamentară, printre alte realizări unice, nu le-ar fi dezvoltat fără Porunci.


    Așa cum veți vedea și în această lecție, când fiecare dintre cele Zece Porunci este explicată, aceste Porunci sunt la fel de relevante astăzi ca și atunci când au fost date, adică acum peste 3.000 de ani. De fapt sunt atât de relevante, încât cele Zece Porunci sunt tot ce este necesar pentru a face o lume bună, o lume fără tiranie și cruzime.


    Să urmărim secvența alăturată prezentată de Denis Prager.

  • Slide 4
    Report an issue

    PORUNCA I

    Care este prima dintre cele Zece Porunci? Poate părea o întrebare ciudată, dar nu este. Evreii și creștinii dau răspunsuri diferite pentru că numerotarea poruncilor diferă de la o confesiune la alta. În această lecție vom folosi numerotarea creștin-ortodoxă. Iar prima Poruncă este: 


    "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei (sclaviei). Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”


    Această afirmație este atât de importantă încât nici o altă Poruncă nu are sens fără ea. 


    În primul rând afirmă că Dumnezeu dă aceste Porunci, nu Moise și nici vreo altă ființă umană. 


    În al doilea rând, Dumnezeu este cel care te-a eliberat din sclavie. Din nou, nu un om a făcut aceasta, nici chiar Moise. Drept urmare, ai o obligație față de Mine (Dumnezeu). Și care este această obligație? Să trăiești conform următoarelor nouă Porunci. Acesta este începutul a ceea ce este cunoscut ca monoteismul etic, cea mai mare și cu impact mondial inovație a Bibliei. Monoteismul etic înseamnă că Dumnezeul Unic este izvorul eticii, al moralei. Morala, un cod obiectiv despre bine și rău, nu provine din opinia umană, ci de la Dumnezeu, și de aceea transcende opinia umană. 


    A treia învățătură importantă a primei declarații, „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei”, este importanța și semnificația libertății. Observați că Dumnezeu nu spune în introducerea la cele Zece Porunci că El a creat lumea. Ar fi fost cu siguranță foarte logic ca Dumnezeu să înceapă cele Zece Porunci cu declarația: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a creat lumea.” Acest lucru este impresionant și ar fi avut sens: „Am creat lumea. Faceți bine și ascultați de Mine.” Dar nu… Ceea ce Dumnezeu afirmă este că a scos copiii lui Israel din sclavie, spre libertate. Iată cât de mult urăște Dumnezeu sclavia și cât de importantă consideră Dumnezeu libertatea. Dar mai există o altă lecție la fel de importantă despre libertate indicată de declarația din deschiderea celor Zece Porunci: ce înseamnă libertatea. Cel care a dat cele Zece Porunci spune de fapt: „V-am scos din sclavie la libertate, iar aceste Zece Porunci reprezintă calea pentru a realiza o societate liberă. Nu puteți fi un popor liber dacă faceți orice doriți.” Libertatea vine din auto-controlul moral. Nu există altă cale de a o obține.


    Ideea monoteismului biblic afirmată în această poruncă prin expresia „să nu ai alți dumnezei în afară de mine” este că există un singur Dumnezeu, și că doar acestui Dumnezeu, Creatorul universului, care ne cere să respectă aceste Zece Porunci, trebuie să i ne închinăm. De ce? În primul rând pentru că un singur Dumnezeu înseamnă o singură rasă umană. Numai dacă avem cu toții același Creator sau Tată suntem cu toții frați și surori. În al doilea rând, a avea același părinte înseamnă și că nici un om sau grup nu este intrinsec mai prețios decât oricare altul. Și în al treilea rând, un singur Dumnezeu înseamnă un singur standard moral pentru toți oamenii. Dacă Dumnezeu declară că uciderea este greșită, ea este greșită pentru toată lumea și nu te poți duce la alt zeu, pentru alt standard moral.

  • Question 5
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    Din prima poruncă reiese că:

    answer choices

    Dumnezeu este creatorul universului

    Este interzis să aducem jertfe lui Dumnezeu

    Dumnezeu a dat libertate Israelului

    Există un singur Dumnezeu, și doar acestui Dumnezeu, trebuie să i ne închinăm

  • Slide 6
    Report an issue

    PORUNCA II

    A doua poruncă este:


    „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău.”


    În vremea în care a fost formulat Decalogul, poporul evreu voia să se delimiteze de practicile popoarelor din jur, care erau politeiste. De aceea, porunca „să nu-ți faci chip cioplit” se referea la respingerea cultelor care se închinau la mai mulți zei, de obicei reprezentați prin statui cioplite în piatră. Chiar dacă adepții cultelor politeiste nu credeau nici ei că zeul e chiar statuia, ci știau că aceasta e o reprezentare, un simbol al zeului căruia i se închinau, evreii au preferat să respingă orice reprezentare vizuală a lui Dumnezeu, pe care nimeni nu l-a văzut vreodată.


    În zilele noastre există însă noi idoli cărora oamenii li se închină și pentru care fac sacrificii, deși nu e vorba de zei reprezentați prin statui sau prin picturi. Un idol, așa cum se înțelege această poruncă a Decalogului în sens creștin, poate fi orice realitate pusă pe primul plan în viața omului, devenită un fel de zeitate care-i hotărăşte toate aspectele vieții, făcându-l să uite de valorile cu adevărat importante, cum ar fi adevărul și bunătatea.


    Idolii în viața de azi ar putea fi, de exemplu: banul, puterea, munca, succesul în carieră, imaginea de sine, uneori neamul (în sens etno-naționalist), ba chiar și rețelele de socializare. Nu înseamnă că toate acestea n-ar trebui să existe: din punctul de vedere al poruncii II a Decalogului adaptat la viața de azi, idolatria înseamnă orientarea în întregime a vieții după unele din cele enumerate mai sus, acestea devenind uneori lucruri fără de care nu poți trăi. 

  • Question 7
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    A doua poruncă permite închinarea la alți zei (idoli falși)

    answer choices

    Adevărat

    Fals

  • Slide 8
    Report an issue

    Porunca III

    ”Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.”


    Porunca „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deșert (zadar)“ atrage atenția asupra folosirii abuzive a numelui divin, de pildă în injurături și insulte sau pentru a da mai multă greutate unor afirmații. De asemenea, este condamnată şi recurgerea la numele lui Dumnezeu pentru a justifica atrocități săvârșite împotriva unor persoane sau chiar a unor popoare intregi.


    Există oare „cel mai grav păcat”? Un păcat care este mai grav decât toate celelalte? Pe baza intuiției, dar și a Bibliei, știm că unele păcate sunt în mod evident mai grave decât altele. Dumnezeul iudaismului și creștinismului nu pune semnul egal între furatul unui obiect de la birou și crimă. Și atunci… care este cel mai grav păcat? Cel mai grav păcat este a comite răul în numele lui Dumnezeu. De unde știm aceasta? Din a treia Poruncă dintre cele Zece Porunci. Este singura dintre cele 10 Porunci care declară că Dumnezeu nu va ierta persoana care încalcă Porunca. 


    Textul ebraic original nu spune „să nu iei”, ci spune „să nu porți”. Textul ebraic spune deci: „Să nu porți numele Domnului Dumnezeului în deșert (zadar).” Una dintre cele mai larg folosite noi traduceri ale Bibliei (în SUA), New International Version sau NIV, apelează la „a folosi greșit” în loc la „a lua”: „Să nu folosești în mod greșit numele Domnului Dumnezeului tău”. Această variantă este mult mai aproape de intenția originară. Ce înseamnă „a purta” sau „a folosi greșit” numele lui Dumnezeu? Înseamnă a face rău în numele lui Dumnezeu. Și aceasta Dumnezeu nu o va ierta.


    De ce nu? Când un necredincios comite răul nu îl discreditează pe Dumnezeu sau religia. Dar când credincioșii comit răul, și mai ales în numele lui Dumnezeu, aceștia nu doar comit răul, ci și aduc grave prejudicii numelui lui Dumnezeu. În vremurile noastre, există un exemplu în acest sens: atrocitățile comise de islamiștii care torturează, bombardează, decapitează și ucid în masă, totul în numele lui Dumnezeu, aduc grave prejudicii numelui lui Dumnezeu. De fapt, cel mai frecvent argument împotriva lui Dumnezeu și a religiei privește răul comis în numele lui Dumnezeu, fie că a fost comis în numele lui Alah astăzi, sau a fost comis în trecut în numele lui Hristos.


    Oamenii care ucid în numele lui Dumnezeu, nu își ucid doar victimele, ci îl ucid și pe Dumnezeu. De aceea, cel mai grav păcat este răul comis din motive religioase. Iată deci ce ne învață Porunca a III-a: nu purta numele lui Dumnezeu în van; dacă o faci, Dumnezeu nu te va ierta.

  • Question 9
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    Porunca „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău in deșert (zadar)“ interzice:

    answer choices

    Răul comis în numele lui Dumnezeu

    Munca în ziua de Sabat

    Folosirea abuzivă a numelui divin, în injurături și insulte

    Rostirea numelui lui Dumnezeu

  • Slide 10
    Report an issue

    Porunca IV

    A patra Poruncă spune:


    „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine”.


    Poate mai mult decât orice altă Poruncă, aceasta a înălțat demnitatea ființei umane. În ce sens? În aproape întreaga istorie a omenirii, viața a constat predominant din muncă. De fapt, oamenii erau animale de povară. Această Poruncă și numai ea a schimbat toate acestea insistând ca oamenii să înceteze munca timp de o zi din șapte.


    Mai mult decât orice altă Poruncă, ziua de Sabat amintește oamenilor că sunt făcuți să fie liberi. După cum spune a doua versiune a Poruncii, rezumată de Moise în Cartea Deuteronomului: „Amintiți-vă că ați fost sclavi în Egipt”. Cu alte cuvinte: amintiți-vă că sclavii nu pot avea zi de Sabat. În legătură cu aceasta, din perspectivă biblică, dacă nu este necesar pentru supraviețuire, oamenii care aleg să muncească șapte zile din săptămână sunt în esență sclavi: sclavi ai muncii sau poate ai banilor, dar oricum sclavi. Milionarul care lucrează șapte zile pe săptămână este doar un sclav bogat.


    În timp ce Biblia nu poate aboli sclavia la nivel mondial, Porunca Sabatului umanizează în mare măsură această teribilă instituție și chiar ajută la a face sclavia imposibilă. Prin definiție, un stăpân cu sclavi nu era obligat să permită sclavului vreun moment de odihnă, cu atât mai mult să se odihnească o zi în fiecare săptămână. Dar tocmai aceasta cere Poruncă a IV-a. Chiar și sclavul are drepturi umane fundamentale. De aici și sclavul este ființă umană.


    Sabatul, aproape de unul singur, creează și întărește legăturile de familie și de prietenie. Când o persoană își ia liber de la muncă o zi în fiecare săptămână, acea zi devine aproape inevitabil o zi petrecută cu alți oameni, mai exact din familie sau prieteni. Are efecte pozitive similare asupra căsniciilor.


    Porunca Sabatului acorda demnitate animalelor. Chiar și animalele au nevoie de odihnă o zi pe săptămână. Este, după cât știm noi, prima lege națională din istorie în favoarea animalelor. Iar beneficiile pentru animale cu siguranță merg dincolo de o zi obligatorie de odihnă pentru ele. Oamenii care se simțeau obligați de Sus să dea animalelor lor o zi de odihnă erau mai puțin înclinați să își trateze animalele cu cruzime în orice zi din săptămână.


    Toate aceste beneficii ale Sabatului, cu impact asupra vieții și societății, sunt disponibile oricui. Nu trebuie să fii evreu, creștin, nici măcar să crezi în Dumnezeu pentru a profita de toate aceste beneficii. Dar adevărul este că cei care cred că cele Zece Porunci au fost date de Dumnezeu sunt cei care au păstrat viu Sabatul. Factorul Dumnezeu mai joacă un rol privitor la Sabat. Așa cum credința în Dumnezeu conduce oamenii spre Sabat, respectarea Sabatului conduce oamenii spre credința în Dumnezeu. De aceea prima versiune a celor Zece Porunci, versiunea din Cartea Ieșirii (Exodului), se încheie cu următoarele cuvinte: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul și marea și tot ceea ce este în ele, iar în ziua a șaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabat și a sfințit-o.”


    Oricum am interpreta cele șase zile, și mulți credincioși evrei și creștini nu înțeleg zilele ca perioade de 24 de ore, ideea este următoarea: De fiecare dată când respectăm Ziua de odihnă dăm mărturie că există un Creator, că lumea nu s-a întâmplat pur și simplu, că viața nu este o coincidență fără sens, ci infinit de bogată în semnificație, și de aceea, fiecare dintre noi are o semnificație și un scop unice.


    Porunca Decalogului vorbea de respectarea sabatului (sâmbăta), zi dedicată cultului și odihnei. Creștinismul a preluat ideea zilei dedicate cultului și odihnei, dar a transferat-o duminica, fiindcă Iisus Hristos a înviat într-o zi de duminică, deci e firesc ca această zi din săptămână să fie socotită cea mai importantă pentru creștini. O arată și de numirea, fiindcă „Duminică" vine din latinescul [dies] domimica, „ziua domnească“, „ziua Domnului“. Nu toți creștinii respectă această adaptare. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea consideră că și pentru creștini ziua de cult și de repaus este sâmbăta, așa cum prevede Vechiul Testament.

  • Question 11
    30 seconds
    Report an issue
    Q.

    A patra Poruncă se referă la:

    answer choices

    Respectarea Zilei de odihnă

    Respectarea părinților

    Cinstirea icoanelor

    Cinstirea numelui lui Dumnezeu

  • Slide 12
    Report an issue

    Porunca V

    A cincea dintre cele Zece Porunci spune:


    „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.


    Această Poruncă este atât de importantă încât este una dintre puținele Porunci din întreaga Biblie care indică o motivație pentru a fi respectată: „ca să trăiești mult în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o va da”. 


    Mulți consideră acea parte a Poruncii a cincea drept o răsplată. Însă, chiar dacă poate fi considerată o răsplată, nu e mai puțin adevărat că este o motivație: dacă construiești o societate în care copiii își cinstesc părinții, acea societate va supraviețui timp îndelungat. Iar consecința este: o societate în care copiii nu își cinstesc părinții este condamnată să se autodistrugă.


    În vremea noastră, această legătură între cinstirea părinților și supraviețuirea civilizației nu mai este recunoscută pe scară largă. Dimpotrivă, mulți dintre cei mai bine educați părinți nu consideră că trebuie să fie cinstiți de copii lor, întrucât „cinstirea” implică o figură autoritară, statut pe care mulți părinți moderni îl resping. În plus, mulți părinți își doresc să fie iubiți și nu cinstiți de copiii lor. Însă nici Decalogul, nici restul Bibliei nu ne cere să ne iubim părinții. Aceasta este cu atât mai surprinzător cu cât în Biblie găsim porunca de a ne iubi aproapele, a-l iubi pe Dumnezeu și pe cel străin. Biblia înțelege că întotdeauna vor fi unii care, dintr-un motiv sau altul, nu își iubesc unul dintre părinți. Prin urmare, nu ne cere ceva ce ar putea fi, psihologic sau emoțional, imposibil. Ne cere însă să ne cinstim părinții. Și face această cerință doar cu privire la părinți. Pe nimeni altcineva nu ne poruncește Biblia să cinstim.


    Așadar, de ce este cinstirea părinților atât de importantă? De ce Decalogul consideră că societatea nu ar putea supraviețui dacă această Poruncă ar fi încălcată pe scară largă? Un motiv este că noi, ca și copii, avem nevoie de ea. Părinții pot să își dorească să fie cinstiți, și ar trebui să își dorească însă copiii au nevoie să își cinstească părinții. Un tată și o mamă care nu sunt cinstiți sunt, în esență, egalii adulți ai copiilor lor. Nu mai sunt părinți.


    Cinstindu-ne părinții, aproape toți am ajuns să înțelegem că există o autoritate morală mai presus de noi în fața căreia răspundem moral. Fără aceasta, nu putem crea sau menține o societate morală. Desigur, pentru cele Zece Porunci, autoritatea morală supremă este Dumnezeu, care este deci mai presus chiar și decât părinții noștri. Dar e greu să ajungi să îl cinstești pe Dumnezeu fără să fi avut un părinte, pe care să îl cinstești.


    Mai există un motiv pentru care cinstirea părinților este esențială pentru o societate bună. A-ți cinsti părinții este cel mai bun antidot la totalitarism. Unul din primele lucruri pe care mișcările totalitare caută să îl facă este să rupă legătura dintre părinți și copii. Loialitatea copilului este reorientată dinspre părinți înspre stat. Chiar și în societățile democratice, cu cât devine mai mare statul, cu atât mai mult uzurpă rolul părinților.


    În fine, există multe feluri de a-ți cinsti părinții. Regula generală este aceasta: ei beneficiază de tratament special. Părinții sunt unici, deci trebuie tratați într-o manieră unică. Nu vorbești cu ei așa cum vorbești cu oricine altcineva. De exemplu, poate folosești expresii „colorate” când vorbești cu un prieten, dar nu cu un părinte. Nu li te adresezi pe numele mic. Iar atunci când părăsești căminul lor și ți-l întemeiezi pe al tău, păstrezi contactul cu ei. A nu avea legături cu părinții este opusul cinstirii lor. Și da, cu toții recunoaștem că unii părinți s-au purtat atât de crud, încât unii pot considera că este moralmente imposibil să îi cinstească. Există astfel de cazuri, dar sunt rare. Și nu uitați: Dacă copiii voștri vă văd cinstindu-vă părinții, oricât de greu poate fi uneori, șansele vor fi mult mai mari ca ei să vă cinstească pe voi.

  • Question 13
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    A cincea Poruncă spune: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” ca să ....

    answer choices

    îți dea Dumnezeu multe bogății

    să trăiești mulți ani pe pământ

    moștenești viața veșnică

  • Slide 14
    Report an issue

    Porunca VI

    A șasea poruncă este:


    „Să nu ucizi!”


    Cele Zece Porunci sunt prezentate pe două table. Cele cinci Porunci scrise pe a doua tablă privesc toate modul în care ne tratăm semenii. Prima pe această listă este „Să nu ucizi”. De ce? Deoarece crima este cel mai grav act pe care o persoană îl poate comite. Celelalte patru Porunci, interzicând furtul, adulterul, mărturia falsă și invidia, sunt toate ofense grave, dar crima deschide lista deoarece să iei intenționat viața unei persoane nevinovate este cel mai groaznic lucru pe care l-am putea face. 


    Atât în ebraică, cât și în română, avem două cuvinte care exprimă „a lua viața”: unul este „a omorî” (harag în ebraică) și celălalt este „a ucide” (ratzach în ebraică). Diferența dintre cele două este enormă.


    A omorî înseamnă:

    1. A lua orice viață, a unei ființe umane sau a unui animal.

    2. A lua viața unui om, deliberat sau accidental.

    3. A lua viața unui om, legal sau ilegal, moral sau imoral.


    Pe de altă parte, a ucide poate însemna un singur lucru: a lua ilegal sau imoral viața unui om. De aceea spunem: „Am omorât un țânțar” și nu „Am ucis un țânțar”. Și de aceea spunem: „Muncitorul a fost omorât accidental” și nu: „Muncitorul a fost ucis accidental”. Dacă cele Zece Porunci ar interzice omorârea, ar trebui să fim toți vegetarieni, căci omorârea animalelor ar fi interzisă. Și ar trebui să fim toți pacifiști, din moment ce nu am putea omorî nici chiar în legitimă apărare.


    Din punctul de vedere al moralei creștine, omorul voluntar e un păcat grav, dar și avortul, eutanasia și sinuciderea. Omorul în legitimă apărare este însă acceptabil din punct de vedere moral.


    Obiectul acestei porunci se poate extinde, de exemplu, și la respectul față de viață în general și față de sufletul celorlalți. A determina pe cineva să săvârșească un rău e o faptă care poate fi văzută ca ucidere sufletească. Porunca se referă și la grija față de sănătatea proprie (evitându-se abuzurile care ar putea să o pună în pericol), dar și la responsabilitatea autorităților față de sănătatea cetățenilor. De pildă, un sistem de sănătate defectuos înseamnă încălcarea poruncii „sa nu ucizi“ din partea celor răspunzători de el. Despre regulile de circulație, Decalogul biblic nu spune nimic, dar acesta cere ca oamenii să aibă grijă de viața lor și a altora. Nerespectarea regulilor de circulație pune în pericol viața proprie și a celor din jur, deci e o încălcare indirectă a acestei porunci. În România mor anual circa 2.000 de oameni în accidente de circulație, așadar traficul rutier face de opt ori mai multe victime decât criminalitatea.

  • Question 15
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    Porunca „Să nu ucizi” interzice:

    answer choices

    legitima apărare

    sinuciderea

    crima

    omorârea animalelor

    adulterul

  • Slide 16
    Report an issue

    Porunca VII

    Porunca a șaptea este:


    „Să nu săvârșești adulter”


    Există o glumă veche despre Porunca a VII-a: „Să nu săvârșești adulter”. Moise coboară de pe Muntele Sinai și anunță: „Am vești bune și vești proaste. Vestea bună este că l-am convins să le reducă la zece. Vestea proastă este că adulterul rămâne”. Gluma spune multe. Interdicția ca o persoană să aibă relații sexuale cu oricine altcineva decât soțul/soția sa, poate fi, pentru mulți oameni, cea mai dificilă de respectat dintre cele Zece Porunci.


    De ce este adulterul interzis în una dintre cele Zece Porunci? Pentru că, asemenea celorlalte nouă, este necesară pentru a forma și menține o civilizație superioară. Adulterul amenință chiar elementul de bază al civilizației pe care cele Zece Porunci caută să o creeze. Acel element de bază este familia: un tată și o mamă căsătoriți și copiii lor. Orice amenință familia este interzis în Biblie. Adulterul este un exemplu. A nu cinsti pe tatăl și pe mama ta este altul. Iar interdicția de a introduce orice sexualitate în familie, adică incestul, este un al treilea exemplu.


    De ce este familia atât de importantă? Pentru că fără ea, stabilitatea socială este imposibilă. Pentru că fără ea, transmiterea valorilor societății, din generație în generație, este imposibilă. Pentru că angajamentul față de soție și copii îi face pe bărbați mai responsabili și maturi. Pentru că, mai mult decât orice altceva, familia satisface cele mai adânci nevoi emoționale și materiale ale femeilor. Și nimic nu se compară cu familia în a oferi o copilărie sigură și stabilă. Și de ce adulterul amenință familia? Cel mai evident motiv este că sexul cu altcineva decât soțul/soția poate conduce foarte ușor la părăsirea căsătoriei de unul sau ambii soți. Adulterul nu ar trebui să conducă automat la divorț, dar adesea o face.


    Mai există un motiv pentru care adulterul poate distruge o familie. Poate duce la o sarcină și apoi la nașterea unui copil. Acel copil, în cele mai multe cazuri, își va începe viața fără o familie, adică fără un tată și o mamă căsătoriți, pe care să îi numească ai lui / ai ei. Și dacă adulterul nu distruge o familie, aproape întotdeauna face foarte mult rău unei căsătorii.


    Multe căsătorii, din păcate, sunt cu probleme. Și nu ține de noi să judecăm comportamentul altora în această problemă. Nimeni nu știe ce se întâmplă în căsătoria altcuiva, iar dacă am ști, s-ar putea ca adesea să înțelegem de ce unul sau altul au căutat iubirea în afara căsătoriei. Dar nici o civilizație superioară nu poate fi creată sau să dăinuie dacă tolerează adulterul. De aceea este interzis acesta în cele Zece Porunci.


    La începuturile creştinismului, adulterul, împreună cu apostazia (renunțarea la credință, de obicei din cauza prigoanelor) şi cu omorul voluntar, era unul dintre păcatele care duceau la excluderea credincioşilor de la impărtăşanie. Păcătoşii puteau fi reprimiți după câțiva ani de pocăinţă publică, ceea ce presupunea post continuu și rugăciune mai asiduă.

  • Question 17
    30 seconds
    Report an issue
    Q.

    Porunca a șaptea este:

    answer choices

    Să nu ucizi

    Să nu minți

    Să nu furi

    Să nu săvârșești adulter

  • Slide 18
    Report an issue

    Porunca VIII

    „Să nu furi!”


    S-ar putea cu ușurință argumenta că a Porunca a VIII-a, „Să nu furi”, este Porunca în care sunt cuprinse toate celelalte. Cum cuprinde „Să nu furi” toate celelalte Porunci? Ei bine… Crima este furtul vieții unei alte persoane. Adulterul este furtul soțului/soției unei alte persoane. Invidia este dorința de a fura ceea ce aparține unei alte persoane. Mărturia falsă înseamnă a fura dreptatea. Și așa mai departe.


    Această Poruncă este unică într-un alt fel: este singura Poruncă cu final deschis. Toate celelalte Porunci sunt specifice. Porunca a V-a, de exemplu, spune că părinții sunt cei pe care trebuie să îi respectăm. Porunca a VI-a, ce interzice crima, se referă la luarea vieții unei persoane nevinovate. Dar Porunca împotriva furtului nu dă nici măcar un indiciu legat de ce este interzis să furăm. Ceea ce înseamnă că nu putem lua nimic ce aparține unei alte persoane.


    Iar aceasta, la rândul ei, înseamnă trei lucruri importante: În primul rând, Porunca împotriva furtului a fost întotdeauna înțeleasă ca însemnând că nu avem voie să furăm o ființă umană, adică ceea ce noi numim răpire. De aceea nimeni care are chiar și o înțelegere elementară a Poruncii a VIII-a nu ar putea folosi Biblia pentru a justifica cea mai comună formă de sclavie: răpirea de ființe umane și vinderea lor în sclavie. Criticii Bibliei susțin că Biblia permite sclavia. Dar tipul de sclavie descris era în aproape toate cazurile ceea ce este cunoscut ca înrobire contractuală: vinderea propriei persoane unei alte persoane, pentru o perioadă fixă de timp, pentru a plăti astfel o datorie. Aceasta nu are nici o legătură cu răpirea oamenilor liberi, cum se făcea în Africa și alte locuri. Așa ceva era în mod expres interzis de Porunca a VIII-a.


    Al doilea sens important al Poruncii împotriva furtului este sacralitatea proprietății oamenilor. Așa după cum ne e interzis să furăm oameni, ne este interzis și să furăm ceea ce dețin oamenii. S-a putut vedea de atâtea ori că proprietatea privată, începând cu deținerea de pământuri, este indispensabilă pentru a crea o societate liberă și decentă. Fiecare regim totalitar înlătură dreptul la proprietate privată. În lumea antică și medievală, câțiva bogați dețineau toate pământurile și majoritatea populației lucra pe acele pământuri pentru îmbogățirea stăpânilor. Apoi, în Europa secolului al XIX-lea, mulți socialiști susțineau confiscarea proprietăților private și oferirea lor „poporului”. Unde acest sfat a fost urmat, în ceea ce a ajuns cunoscută ca lumea comunistă, furtul proprietății a dus rapid la furtul libertății, și în cele din urmă la furtul masiv de vieți.


    Al treilea înțeles important al Poruncii împotriva furtului privește multele bunuri non-materiale pe care fiecare persoană le are reputația lor, demnitatea lor, încrederea lor și proprietatea lor intelectuală. 


    1. Reputația unei persoane. Furtul bunului nume al unei persoane, fie prin defăimare, bârfă sau clevetire, este o formă deosebit de distructivă de furt, pentru că, spre deosebire bani sau bunuri, odată ce numele bun al unei persoane a fost furat, acesta nu poate fi aproape niciodată refăcut complet.


    2. Demnitatea unei persoane. Actul de a fura demnitatea unei persoane e cunoscut ca umilire. Și a umili o persoană, în special în public, poate provoca daune permanente la ceea ce poate e cel mai prețios lucru pe care fiecare îl avem: demnitatea noastră.


    3. Încrederea unei persoane. Furtul încrederii unei persoane este cunoscut ca înșelare. De fapt, în ebraică, un termen pentru păcălirea cuiva este g’neivat da’at, care literalmente înseamnă „a fura informație”. Un exemplu este păcălirea unei persoane să cumpere ceva, precum atunci când un agent imobiliar omite să îi spună unui posibil cumpărător toate problemele unei case, pentru a o putea vinde. Alt exemplu ar fi când cineva înșală pe altcineva cu declarații false de iubire pentru a obține favoruri materiale sau sexuale.


    4. Proprietatea intelectuală a unei persoane. Această formă de furt include orice, de la copierea de programe sau descărcarea de muzică și filme fără să plătim pentru ele, la a fura cuvintele unei persoane, adică ceea ce noi știm ca plagiat.


    A fura o viață, o persoană, un soț/o soție, proprietate materială, proprietate intelectuală, o reputație, demnitatea sau încrederea: este greu de găsit vreun aspect al vieții omului care nu este rănit, uneori ireparabil, de furt. De aceea este corect să spunem că dacă ar fi ca toți să respecte doar una dintre cele Zece Porunci, respectarea Poruncii „Să nu furi” ar face, ea singură, o lume frumoasă.

  • Question 19
    20 seconds
    Report an issue
    Q.

    Porunca VIII este:

    answer
    să nu furi
    alternatives
    sa nu furi
  • Slide 20
    Report an issue

    Porunca IX

    A noua dintre cele Zece Porunci este: 


    „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”


    Aceasta înseamnă două lucruri: „Să nu minți când dai mărturie la tribunal” și „Să nu minți”.


    Dacă oamenii dau mărturie falsă în tribunal, nu se poate face dreptate. Și fără să avem măcar speranța dreptății, nu putem avea o lume civilizată. Biblia era atât de fermă în privința acestui subiect încât pedeapsa dată unui om care dădea o mărturie falsă era aceeași cu pedeapsa care ar fi fost dată celui acuzat dacă mărturia falsă ar fi fost crezută. Așadar, în cazul unei crime care ar fi fost pedepsită cu moartea, martorul fals era pasibil de a fi condamnat la moarte.


    Porunca privește însă clar adevărul în general, nu doar în sala de judecată. Sunt multe valori importante în societate, dar adevărul este probabil cea mai importantă. Bunătatea și compasiunea pot fi cele mai importante valori în sfera micro sau personală, dar în sfera macro, a societății, adevărul e mai important chiar decât bunătatea și compasiunea. Practic toate marile rele ale societății, precum sclavia africană, nazismul și comunismul, au fost bazate pe minciuni. Au existat negustori de sclavi, naziști și comuniști care erau buni în viața lor personală. Dar toți au spus, și majoritatea dintre ei au crezut, unele minciuni uriașe care i-au făcut să participe la un mare rău.


    Sclavia negrilor a fost posibilă în mare măsură din cauza minciunii că rasa neagră ar fi mult inferioară celei albe. Holocaustul ar fi fost imposibil dacă zeci de milioane de oameni nu ar fi crezut minciuna că evreii sunt inerent inferiori așa-numiților arieni. Iar totalitarismul comunist a fost bazat doar pe minciuni. De aceea ziarul Partidului Comunist din Uniunea Sovietică era numit „Pravda”, cuvântul rusesc pentru „Adevăr”, pentru că Partidul, și nu realitatea obiectivă, era sursa adevărului.


    Există o limită a răului ce poate fi cauzat de sadici și sociopați care acționează individual. Pentru a ucide milioane, un număr mare de oameni altfel normali, chiar decenți, trebuie să creadă niște minciuni. Răul în masă e comis nu pentru că mulți oameni caută să fie nemiloși, ci pentru că sunt hrăniți cu minciuni care îi conving că ceea ce este rău este de fapt bine.


    Cele Zece Porunci sunt cea mai măreață listă de instrucțiuni care au fost concepute vreodată pentru a crea o societate frumoasă. Dar o asemenea societate nu poate fi creată sau menținută dacă nu este bazată pe adevăr.

  • Question 21
    45 seconds
    Report an issue
    Q.

    Porunca „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!” ne cere:

    answer choices

    Să bârfim

    Să spunem adevărul

    Să nu mințim când dăm mărturie la tribunal

    Să mințim

  • Slide 22
    Report an issue

    Porunca X

    Porunca a zecea este:


    „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"


    Între cele Zece Porunci, Poruncile 6, 7, 8 și 9, sunt cele care interzic acțiuni rele: crima, adulterul, furtul și minciuna. Apoi mai este o Poruncă prin care se interzic lucrurile care conduc la crimă, adulter, furt și minciună. Care este aceasta? Este ultima dintre cele zece: „Să nu poftești nimic din ce aparține altuia: nici soția lui, nici casa lui, nici sclavii lui, nici animalele lui, nici vreun alt lucru ce îi aparține”.


    Pentru a înțelege această Poruncă, și semnificația ei unică, primul lucru care trebuie înțeles este că ea este singura dintre cele Zece Porunci care reglementează gândirea. Toate celelalte Porunci reglementează comportamentul. De fapt, dintre cele 613 legi din cele cinci cărți ale lui Moise, practic nici una nu interzice un gând. De ce atunci cele Zece Porunci cuprind o lege care să interzică un gând? Pentru că pofta este cea care atât de des duce la păcat. Sau, spus altfel, pofta este cea care duce la încălcarea celor patru Porunci precedente: cele împotriva crimei, adulterului, furtului și minciunii.


    Gândiți-vă: de ce fac oamenii aceste lucruri? De cele mai multe ori, este pentru că poftesc la ceva ce aparține altei persoane. Evident, acesta este motivul pentru care oamenii fură: hoții poftesc ceea ce au victimele. Dar este de asemenea motivul pentru multe crime și pofta este evident motivul adulterului – a dori soția altuia. Cât despre minciună, sau „a da mărturie falsă”, în limbajul celor Zece Porunci, acesta este făcut pentru a acoperi toate celelalte rele provocate de poftă.


    Dar pentru a înțelege de ce pofta este gândul interzis de cele Zece Porunci, și unul dintre singurele gânduri interzise în întreaga Biblie ebraică, trebuie să înțelegem ce este pofta, și, la fel de important, ce nu este ea. „A pofti” este mult mai mult decât „a dori”. Verbul ebraic „lachmod” înseamnă a dori până în punctul în care cauți să iei și să deții ceva ce aparține unei alte persoane. Pofta este cea care aproape inevitabil duce la furt, adulter și uneori chiar la crimă.


    Cele Zece Porunci nu ne interzic să spunem: „Ooo, ce casă / mașină / soție minunată are vecinul! Mi-aș dori să am o astfel de casă / mașină / soție”. Aceasta ar putea fi în cele din urmă distructiv, dar ar putea fi și constructiv. Cum? Ne-ar putea îndemna să muncim mai serios și să ne îmbunătățim viața, astfel încât să putem obține o casă, mașină sau soție ca ale vecinului. Dar să vrem și să căutăm să deținem exact acea casă, mașină sau soție, care aparțin altuia, este total greșit și interzis de cele Zece Porunci. Orice aparține altei persoane trebuie privit ca sacru. Nu putem să căutăm să ne deținem nimic din ce aparține altuia. Pentru că numai ceva rău va ieși din aceasta.

  • Question 23
    10 seconds
    Report an issue
    Q.

    „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!"

    este a ..... poruncă.


    Scrieți doar cifra arabă!

    answer
    10
  • Slide 24
    Report an issue

    Pe lângă Cele Zece Porunci mai sunt

    613 legi în Vechiul Testament.

    De ce? Și mai ales ce relevanță mai au? Ce s-a ales de ele astăzi?

    Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în videoclipul următor

  • Slide 25
    Report an issue
Report an issue
Quizzes you may like
10 Qs
New Hires Export
39 plays
14 Qs
Revision
17 plays
15 Qs
Beauty and the Beast
2.9k plays
16 Qs
Toys
1.9k plays
12 Qs
España
1.1k plays
11 Qs
Poison Tree
1.1k plays
15 Qs
Beginning Spanish
2.0k plays
12 Qs
Las Clases
8.2k plays
Spanish
Why show ads?
Report Ad
Quizizz library
  • Quizizz library
  • My library
  • Reports
Lessonsnew
Enter Code
Have an account?
  • Explore
  • My library
  • Reports
  • Classes
Have an account?
  • Explore
  • My library
  • Reports
  • Classes